de Christopher Dembik / Saxo Bank

Situația economică globală s-a desincronizat, luându-i locul un curent având SUA și dolarul SUA în centru. În același timp, situația economică europeană s-a deteriorat. Deși aceste evoluții par destul de sumbre, China are câțiva ași în mânecă pe care, dacă-i folosește, s-ar putea să nu ajungem la noi minime.

Exact acum 1 an, avertizam asupra riscului de încetinire economică și desincronizare a creșterii globale. De atunci, indicele global PMI a scăzut și mai mult, stresul asupra lichidităților se poate simți în piețele dominate de USD, riscul geopolitic crește, iar dolarul mai puternic provoacă probleme piețelor emergente. În numai câteva trimestre, trendul de dependență față de SUA și dolarul american a înlocuit paradigma unei economii globale sincronizate.

Eurozona – cea mai mare dezamăgire pe 2018

În timp ce opinia generală tinde să fie optimistă privind la 2018 per ansamblu, situația economică s-a deteriorat foarte rapid.

Indicele Citi Economic Surprise pentru zona Euro a coborât în teritoriul negativ de la începutul acestui an, atingând cel mai jos nivel din 2016 încoace. Indicele arată o performanță slabă a statelor G10, cu doar un pic în urma Canadei, aflată la valoarea -68,1.

Scăderea masei monetare de la populație, odată cu contracția impulsului de creditare (-0.3% din PIB în T1 2018), confirmă faptul că imaginea ”roz” a unei ”zone euro cu creștere puternică” e ceva de domeniul trecutului și că a început un nou ciclu, de creditare mai restrictivă.

Până acum, impactul negativ al înăspririi politicii monetare a fost limitat, pentru că cererea agregată e stimulată în special prin exporturi iar o bună parte din NFC-uri au la dispoziție cash, deci nu au nevoie de împrumuturi la bănci. Dar e doar o noțiune de timp până când vor avea…

Războiul comercial și deteriorarea condițiilor financiare: un cocktail exploziv

Până acum, consecințele negative ale războiului comercial au avut doar un impact limitat asupra creșterii. Am observat că au crescut prețurile la importurile SUA, cum ar fi mașinile de spălat – cu prețuri crescute cu 20% în ultimele 2-3 luni – dar efectul general este minimal. Majoritatea estimărilor arată că măsurile de ”război” ar avea cel mult un cost de 0.1% din PIB-ul Chinei sau al SUA, ceea ce nu e mare lucru.

Celelalte exemple din istorie, cum ar fi cotele pe mașini japoneze impuse de administrația Reagan în 1981, arată că impactul poate fi foarte mic dacă se evită un război comercial total. Tot istoria ne învață, totuși, că restricțiile comerciale afectează chiar statele care le impun. Tarifele pe mașini japoneze impuse de SUA au ”costat” 60.000 de locuri de muncă în America în anii ’80. Cea mai importantă perspectivă dintre toate e că președintele Trump pare obsedat de dezechilibrele comerciale. Și, la fel ca în orice telenovelă, totul se poate face praf în orice moment.

Experții Băncii Centrale Europene au calculat că, dacă SUA impune 10% tarife pe toate importurile, iar partenerii comerciali răspund cu aceeași măsură, America intră în recesiune în maximum 24 de luni, iar trendul global de creștere va fi de maximum 3%.

Ei bine, asta e ceva cât se poate de grav. Luând în calcul și faptul că vedem cum se deteriorează condițiile financiare, lucrurile pot deveni periculoase, dacă războiul se intensifică. Pe piață se tot vorbește despre cum ”zgomotul politic” nu a reușit să crească impulsul de creditare, să scadă costul capitalului și al volumului de lichidități. Din punctul nostru de vedere, e puțin probabil ca noul curent protecționist să creeze, de unul singur, o nouă criză. Dar ar putea să fie picătura chinezească.

China ar putea salva creșterea globală

Și, pentru că vorbeam de China, nu totul e atât de sumbru cum pare… Până acum, China a răspuns SUA cu aceeași monedă, fără a căuta o escaladare. Dacă Beijingul și-ar fi dorit un război comercial adevărat, cel mai simplu ar fi fost să trimită inspectorii sanitari la companiile chineze care produc pentru SUA și să le închidă pentru câteva luni. Impactul ar fi fost cu siguranță mai mare decât creșterea tarifelor decisă de Beijing.

Abținându-se, China pare să joace cartea răbdării și să sprijine economia globală. Privind la datele macro mai slabe și la tensiunile comerciale crescute, China a decis să relaxeze politica monetară, pentru a 3-a oară anul acesta. Țara face ce a făcut mereu când a încetinit economia: intervine pentru a întări creșterea și a împinge impulsul de creditare în zona cu plus. Acesta din urmă e încă în contracție, pe la minus 1,9% din PIB, dar poate ajunge peste 0 mai devreme decât ne așteptăm, dacă autoritățile chineze decid că e timpul să susțină economia mai mult împotriva războiului economic.

China are mai multe opțiuni pentru a contracara impactul tensiunilor comerciale. Poate relaxa politica monetară sau impulsiona stimulentele fiscale. Creșterea impulsului de creditare ar trebui să contrabalanseze o parte din efectele tarifelor SUA pe importurile din China și ar putea furniza sprijin și pentru anumite sectoare în declin, cum ar fi piața imobiliară. E complicat, în acest moment să anticipăm cum vor evolua politicile comerciale ale SUA, dar e aproape sigur că Beijingul va încerca să evite un război total și volatilitatea ce ar veni cu acesta, pentru că stabilitatea financiară și monetară sunt cruciale pentru dezvoltarea economică viitoare a Chinei.

E complicat, acum, să ghicim evoluția politici comerciale a SUA (care acum țintește importurile de mașini germane), dar e aproape sigur că Beijingul va face tot posibilul să evite un război comercial de proporții, odată cu volatilitatea ce ar decurge din el, pentru că stabilitatea monetară și financiară sunt cruciale pentru viitorul economic al Chinei.

Christopher Dembik este directorul strategiei macro la Saxo Bank