de Chris Truce, Director Fintech, Saxo Bank

Majoritatea economiilor vestice au avut parte de o creștere scăzută sau n-au avut nicio creștere după criza financiară globală. Cu toate acestea, resursele mai puține sunt deseori un factor declanșator pentru inovație și o mai bună planificare pe termen lung. Înainte ca vremurile grele să se abată asupra lumii vestice, băncile își construiau propriile soluții. Însă această tehnologie demodată împiedică programele de transformare digitală ce reprezintă o speranță pentru bănci de creștere a veniturilor și de re-implicare a clienților.

Ca reacție, băncile își reevaluează modelele de business, inclusiv procesele de producție, lanțurile de distribuție și seturile de abilități. Făcând acest lucru, sunt capabile să îmbunătățească experiența utilizatorului, în timp ce dețin mai puține dintre activele ce furnizează acea valoare, similar cu ceea ce fac companiile de tipul Uber sau AirBnB din lume.

Parte a acestui proces, băncile se deschid către o colaborare cu furnizori terți, chiar și în furnizarea de produse, servicii și procese despre care odinioară se spunea că sunt aferente unei misiuni esențiale. Pentru ca acest lucru să se realizeze cu succes, băncile trebuie să-și separe ofertele pentru a identifica diferențiatorii cheie ai acestora, înainte de a decide la ce renunță, pe ce se axează și cum ar fi posibil să le recombine cu furnizori externi pentru a îmbunătăți experiențele clienților la un cost redus și cu o complexitate a sistemului.

În momentul în care băncile au decis ce produse, servicii și procese le oferă un avantaj competitiv sustenabil, acestea pot evolua în modelele lor de business. Cel mai probabil, va fi o chestiune frecventă ca băncile să externalizeze părți ample ale lanțului de distribuție și să integreze mai profund furnizorii terți, pe măsură ce apar noi propuneri de servicii combinate prin utilizarea API-urilor.

Utilizarea din ce în ce mai extinsă a API-urilor a permis o integrare mai amplă între parteneri, astfel încât sarcinile au putut fi executate „nativ”. Până acum, integrarea serviciilor unui furnizor terț în propunerea clientului băncii a necesitat un oarecare grad de intervenție manuală. Cu toate acestea, riscurile operaționale și ineficiențele implicării umane sunt eliminate pe măsură ce aplicațiile terțe folosesc API-uri pentru a se conecta la platformele bancare de bază.

Deși beneficiile colaborării încep să fie resimțite încetul cu încetul în industria serviciilor financiare, colaborarea în mediul de afaceri trebuie dezvoltată cu atenție. În mod ideal, băncile ar trebui să încheie parteneriate cu companii care deja și-au re-examinat rolul în lanțul de distribuție și și-au realiniat afacerile și modelele de operare. Prin valorificarea activelor altora, în loc de a crea o nouă divizie, băncile pot direcționa mai multe cheltuieli către zonele unde au deja o expertiză consolidată.

Recombinarea propunerii valorice a băncii de a reduce costurile și de crește eficiența nu este ceva ușor și nici un proces unic. Inițiativele din diferitele zone ale serviciilor financiare ar putea avea abordări diferite cu privire la colaborare, inclusiv parteneriate cu companii cu o gamă complementară de abilități pentru a asigura un mix optim.

Colaborarea nu este deloc o soluție facilă pentru provocarea de a crea venituri pe termen lung într-un mediu economic din ce în ce mai provocator, însă este una sustenabilă și eficientă din punct de vedere al costului. Deși poate că sună descurajant, alternativa – aceea de a clădi continuu pe fundația existentă – nu este sustenabilă.

Pentru a ilustra acest lucru, un ilustru coleg a spus la un moment dat că ar fi înțelept din partea mea să iau în considerare Winchester Mystery House din San Jose, California, odinioară casa în care locuia Sarah Winchester, văduva infamului producător de armament, care a petrecut mai mult de 40 de ani, în perioada 1881 – 1922, adăugând nivel după nivel, cameră după cameră. Deși impresionantă, casa este o mărturie a riscurilor ce vin cu adoptarea unei abordări treptate în urmarea unei viziuni, în loc să lucrezi cu parteneri cu o strategie cuprinzătoare.

Dacă doamna Winchester ar fi avut un buget finit, nu o moștenire de 20 de milioane de dolari, poate ar fi optat pentru o altă abordare!