de Althea Spinozzi / Saxo Bank

• Am văzut emisiuni record de eurobonduri lansate de statele sub-sahariene
• În medie, titlurile guvernamentale în USD emise din zona respectiva oferă 6% dobândă
• Un dolar puternic și creșterea de dobândă pot periclita răscumpărarea
• Alte sectoare, cum ar fi petrolul și gazele, oferă un raport risc-profit mai bun

Când vorbim de piețe emergente, gândul ne duce prima dată la state precum China, Mexic, Brazilia, Indonezia, India, Turcia și altele. Cum denumim piețele care nu dețin statutul, eticheta de piață emergentă?

Mă refer la cea mai puțin dezvoltată zonă a globului – Africa sub-sahariană – o zonă care nu prea atrage atenția investitorilor. Cu toate acestea, în ultimii ani, emisiunile de obligațiuni emise de statele din această zonă au crescut. State care nu emiseseră emisiuni cu titluri internaționale acum zece ani profită acum de condițiile favorabile de finanțare și își plasează datoria pe piețele internaționale.

2017 – un nou an record pentru eurobondurile din sub-Sahara?

Eurobondurile emise de guvernele sub-sahariene au atins un vârf în 2014 și, deși anul acesta ne situăm sub cei 14 miliarde de dolari – totalul emisiunilor din 2014, 2017 e cel de-al doilea record. Ca și cum n-ar fi de-ajuns, Ghana se pregătește să emită titluri în dolari cu maturitate la 3 ani, iar Nigeria vrea să emită eurobonduri în valoare de 5,5 miliarde USD până la finalul anului, ceea ce înseamnă că finele anului ar putea reprezenta doborârea recordului din 2014.

Investitorii dornici de profit care își pun banii la dispoziția guvernelor se confruntă cu provocări și riscuri serioase. Aceste economii sunt foarte sensibile la șocuri externe pentru că sunt susținute de o singură marfă (petrol, de obicei), au politici guvernamentale instabile și sunt adesea afectate de corupție. De asemenea, sunt sensibile la un USD mai puternic și la creșteri de dobândă (Fed).

Țara care s-a împrumutat cel mai mult în ultimii ani (2013-16) a fost Ghana, urmată de Coasta de Fildeș și Kenya. Ca să vă faceți o idee, iată cam care este oferta la dobânzi: Ghana, 6.5% – ianuarie 2026, Coasta de Fildeș, 6% – iunie 2033 și Kenya, 6% – iunie 2022.

Toate aceste titluri au performat bine în 2017, dar este acest trend sustenabil?

Problema este returnarea împrumuturilor

Realitatea e că, în majoritatea cazurilor, țările africane împrumută bani pentru a investi în infrastructură. Încasările pe aceste proiecte sunt, însă, prea lente pentru a stinge datoriile. De aceea, titlurile odată ajunse la pragul maturității, statele africane caută refinanțări pentru a obține sustenabilitatea datoriilor pe termen lung. Problema pe care o văd acum este că refinanțările devin mai scumpe, iar aceste state ar putea să nu fie în stare să-și plătească datoriile sau să respecte obligațiile.

Desigur, majoritatea acestor state sunt exportatoare de petrol și am văzut o creștere de prețuri recent. Chiar dacă se menține acest trend pe termen scurt, nu va fi suficient să pondereze efectele negative ale unui dolar puternic și dobânzilor mai mari în SUA.

Luat în bloc, obligațiunile guvernamentale sub-sahariene sunt aproape de default. Îndată ce una dintre țări va arăta o slăbiciune, investitorii vor abandona aceste produse, punând presiune pe întreaga regiune.

Investitorii ar trebui să explore alte oportunități: industria petrolului, de exemplu. După căderea prețului, în 2014, companiile din acest sector au fost nevoiet să restructureze operațiunile pentru a supraviețui. OPEC vede o creștere a cererii până în 2030, ceea ce înseamnă că producția de țiței va crește și va exista suport pentru preț. De asemenea, riscurile geopolitice sunt bune pentru prețuri și producția de țiței.