de Christopher Dembik, șef analiză macro Saxo Bank

Sumar:  Apar tot mai multe dovezi cu privire la apropierea inexorabilă tot mai mare de o altă recesiune care, pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, va fi mai profundă decât se estimează în prezent.

Un acord comercial de ultimă oră după noua întâlnire Trump-Xi

Noutățile legate de economia globală pe care le aducem astăzi sunt mai degrabă deprimante. Încă așteptăm un acord comercial între SUA și China (care, însă, nu acoperă toate problemele). Probabilitatea ca acest lucru să se întâmple înainte de Anul Nou Chinezesc (5 februarie) a scăzut în ultimele câteva zile. Negocierile continuă fără piedici: China a făcut multe gesturi în favoarea unui acord, în special prin faptul că s-a angajat să cumpere până la 7 milioane de tone de grâu american, iar întâlnirea la vârf din 30-31 ianuarie, de la Washington, între vicepremierul chinez și secretarul Trezoreriei americane reprezintă un semnal pozitiv clar care a fost observat cu siguranță de către investitori. Cu toate acestea, pe baza deceniilor de discuții SUA-China, este din ce în ce mai probabil ca SUA și China să aștepte un acord de ultim moment pentru a obține cele mai bune condiții posibile. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ar putea fi necesară o nouă întâlnire Trump-Xi până la 1 martie (care corespunde cu finalul armistițiului comercial de 90 de zile) pentru a soluționa ultimele zone de divergență restante. Un asemenea contrat nu va rezolva toate problemele – credem cu tărie că următorul front al Războiului Rece va fi tehnologia de avangardă și în special 5G – dar ar putea aduce o binevenită decongestionare a pieței pe termen scurt.

Economiile deschise mici trimit mesaje foarte îngrijorătoare către piețe

Între timp, factorii de risc cresc, mai ales pe frontul macroeconomic, ceea ce înseamnă că luna februarie ar putea fi totuși complicată pentru piețele financiare. Aruncând o privire către economiile deschise mici, precum Coreea de Sud sau țările nordice, care sunt un bun indicator pentru comerțul global și economia globală, vedem semnale de avertizare aproape peste tot. T4 2018 a fost un trimestru foarte negativ pentru economiile foarte dependente de comerț. Coreea de Sud, care este o cale de acces către economia asiatică și mai ales către China, a avut parte de o scădere de 1,7% a producției industriale, o contracție mai profundă decât preconizase opinia majoritară. Având în vedere că devansează producția industrială globală (cu excepția SUA) cu aproape patru luni, știm la ce ar trebui să ne așteptăm în T1 2019 în ceea ce privește producția industrială. Uitându-ne la Japonia (o economie mult mai mare, dar un bun barometru al comerțului global), perspectiva este chiar mai rea. Exporturile din decembrie au scăzut cu un uimitor 3,8% de la an la an față de -1,8% estimat, iar exporturile japoneze către China sunt în scădere chiar cu -7% de la an la an. Nu este nicio îndoială că datele din 2019 vor fi mult mai dezamăgitoare decât se estimează dacă nu se obține o reacție politică rapidă pentru a compensa scăderea curentă.

Încetinirea va fi mai lungă și mai profundă decât estimează opinia majoritară

Așa cum știm cu toții, decuplarea globală nu există. Deloc surprinzător, obstacolele încep să se facă simțite în Europa și în Statele Unite. Indicatorul principal OCDE al zonei euro, conceput să anticipeze momentele decisive ale economiei cu șase-nouă luni înainte, a scăzut puternic în ultimele câteva luni, cu Germania și Franța în frunte. Rata de la an la an a avut parte de o variație destul de mare în 11 luni: a început anul 2018 la 0,5%, iar acum se află la -1,4%, cel mai scăzut nivel din octombrie 2012, atunci când zona euro era în mijlocul crizei datoriei suverane! Observăm scăderi mari în datele pentru producția industrială pentru principalele țări europene, dar perspectiva noastră mai negativă se referă la Germania, responsabilă cu o treime din activitatea industrială a Europei. T1 2019 ar trebui să fie sumbru din cauza sentimentului scăzut din industria auto, Chinei și scăderii impulsului de creditare. Singura speranță este ca redresarea estimată a consumului din T2 să consolideze activitatea economică.

Deși mai puțin îngrijorătoare, perspectiva se deteriorează și în Statele Unite înainte chiar de a evalua impactul asupra economiei al celei mai lungi perioade de închidere a guvernului din istorie. Indicatorul principal OCDE pentru SUA este și el în scădere. Rata de la an la an este acum în contracție la -0,4%. Interesant, privind modelul de recesiune-risc al Fed New York, care tocmai a fost actualizat, se pare că riscul de recesiune a crescut substanțial pe parcursul a trei luni. Era la 14,1% în octombrie; 15,8% în noiembrie și a sărit la 21,4% în decembrie, cel mai mare nivel din vara lui 2008.

Șansele mai mari de recesiune vor cântări în luarea unor decizii cu privire la elaborarea politicilor. În ultimele câteva săptămâni, multe bănci centrale au încercat să-și liniștească investitorii. Așa cum se întâmplă adesea la începutul anului, Banca Populară a Chinei a intervenit pentru a crește lichiditatea de pe piață, dar ceea ce a fost mai surprinzător au fost discursurile foarte împăciuitoare ale lui Jerome Powell, de la Fed, și Mario Draghi de la Banca Centrală Europeană. Băncile centrale nu-și inversează cursul politicii monetare, dar sunt toate sunt în expectativă, așteptând mai multe date.

Din nefericire, o redresare a activității este foarte puțin probabilă, ceea ce înseamnă, în opinia noastră, că vor rămâne în poziția „să așteptăm și să mai vedem” o perioadă mai lungă de timp, deoarece creșterea lentă va fi mai lungă și mai profundă decât estimează opinia majoritară. Foarte curând ar trebui să primim mai multe semnale împăciuitoare din partea decidenților politici, în luna februarie, pe măsură ce Draghi și Powell vor fi audiați în fața Parlamentului UE și, respectiv, a Congresului SUA. Următorul pas pentru bancherii centrali va fi de a evalua reacțiile politice posibile într-o lume a constrângerilor pentru a stimula economia. Partea bună este că e clar că nu rămân fără muniție.