Nu neglijați evaluarea vederii bebelușilor din primul an de viață! Aceasta este recomandarea tuturor oftalmologilor pediatri de top care diagnostichează frecvent probleme oculare la copii. Printre acestea, cele mai frecvente sunt viciile de refracție (dioptrii mari), strabismul, nistagmusul, dar și cataracta sau glaucomul.

“Bebelușii trebuie examinați prima oară la 3 luni, când încep să urmărească, cu privirea. Prima examinare la 3 luni este importantă pentru a vedea dacă există o problemă congenitală (cataractă, glaucom, o ptoză a pleoapei, strabism). După vârsta de 3 luni, putem face măsurători fără dilatare. Prima măsurătoare ne orientează spre conduita ulterioară. Dacă suspectez o problemă, atunci trec la dilatarea pupilei. Prin această procedură, putem evalua retina și putem face măsurători cu aparatura specială pentru copii pe care o avem în ACIBADEM. În funcție de caz, putem trece la măsurători și mai detaliate. Echipamentele diferă de cele folosite în cazul adulților și ne permit să facem măsurătorile și la bebeluși. Foarte, foarte rar, le facem sub anestezie. În unele situații mai grave, avem nevoie de examinări și mai detaliate precum electroretinografia (ERG) sau VEP (evaluează întregul sistem al vederii), măsurători electrofiziologice. Le utilizăm în cazul în care un copil nu urmărește cu privirea, dacă are nistagmus sau dacă constatăm probleme ale fundului de ochi”, recomandă dr. Mürüvvet Ayten Tüzünalp, oftalmolog pediatru cu experiență de peste 20 de ani, care evaluează și tratează copii cu probleme de vedere în cadrul Spitalului ACIBADEM, Altunizade.

La ora actuală, departamentele de oftalmologie pediatrică din clinici de top dispun de specialiști cu experiență, dar și de cele mai avansate tehnologii pentru a evalua vederea copiilor la vârste foarte mici. Astfel, se pot lua în timp util cele mai bune decizii pentru a corecta cu succes problemele de vedere la copii.

“Dacă depistăm o problemă gravă înaintea vârstei de un an, acel copil trebuie să poarte ochelari înaintea vârstei de 3 ani. De multe ori, diagnosticăm o vedere cu probleme, un ochi leneș, sau strabism, iar pentru fiecare caz, estimăm dacă acel copil va avea nevoie de ochelari. În funcție de situație, evaluăm evoluția viitoare și stabilim ce e de făcut pas cu pas pentru a rezolva situația sau îmbunătăți vederea. Copilul este văzut de noi la fiecare 6 luni și în funcție de mărimea dioptriilor, decidem dacă are nevoie de ochelari de la 2 ani sau mai târziu. Dacă problema este foarte gravă, putem recomanda purtarea ochelarilor înaintea vârstei de un an. Continuăm cu monitorizarea copiilor, iar dacă trebuie să prescriem ochelari, facem măsurătorile o dată la 6 luni. Iar înainte de 3 ani, copiii diagnosticați cu probleme pot începe să poarte ochelari. Astfel, procedăm în cazul problemelor de refracție”, completează experimentatul oftalmolog pediatru.

Strabismul este una dintre problemele oculare frecvent depistate la copiii mici.  Strabismul înseamnă că ochii nu privesc în același punct, în același timp, și apare atunci când există probleme în controlul mușchilor de la nivelul ochilor. Dacă este afectat un ochi, iar acesta nu este tratat, atunci creierul va ignora în timp imaginile primite de la ochiul bolnav. Riscul major este pierderea completă a vederii la nivelul ochiului bolnav.

“Dacă un copil are strabism înaintea vârstei de un an, de obicei, o problemă congenitală, facem măsurători, iar dacă nu există probleme de refracție, atunci facem operația la vârsta de un an. Dacă nu există strabism, dar există probleme de refracție, măsurile medicale diferă de la caz la caz: dacă acestea afectează ambii ochi, putem aștepta o vreme. Dacă există diferențe mari între cei doi ochi, atunci putem recomanda ochelari sau lentile de contact pentru ochiul cu probleme. De asemenea, putem recomanda purtarea unui patch. Fiecare tratament este personalizat în funcție de caz”, descrie situații medicale frecvente la copii Dr. Mürüvvet Ayten Tüzünalp.

Dr. Tüzünalp este unul dintre mai experimentați din Turcia în tratarea problemelor de vedere la copii. În fiecare zi, consultă zeci de copii, iar sfaturile, tratamentele și intervențiile sale se adresează atât afecțiunilor mai simple, cât și celor mai complicate precum strabismul din sindromul Turner sau tumorile maligne. O categorie aparte de pacienți o reprezintă copiii născuți prematur care au nevoie de îngrijire și monitorizare pe termen lung.

“În mod, normal, maturizarea vaselor retinei se produce până la săptămăna 40 de sarcină. Dacă un copil se naște prematur, mai ales înainte de 28 de săptămâni, dezvoltarea acestor vase se oprește. Așa că trebuie să monitorizăm situația pentru ca vederea bebelușului să nu aibă de suferit. Dar pot apărea situații periculoase precum hemoragia sau neoxigenarea corespunzătoare care necesită intervenții ce pot afecta ochiul. Putem face anumite injecții la nivel ocular sau terapie laser pentru a stopa retinopatia de prematuritate. Dar pe termen lung, există riscul ca acești copii să aibă miopie mare, strabism, acuitate scăzută a vederii așa că au nevoie de monitorizare și evaluare. Printre micii pacienți, am și copii născuți prematur cu dioptrii de 7 sau 8, cu astigmatism (când facem terapia laser, se modifică anatomia ochiului). Așa că trebuie să-i evaluăm periodic și să le oferim soluții pentru îmbunătățirea vederii afectate de prematuritate”, declară expertul oftalmolog.

Deși incidența afecțiunilor oculare la copii este constantă în ultimii ani, Dr. Mürüvvet Ayten Tüzünalp spune că părinții sunt mai informați și vin mai repede la medic. De altfel, acesta este elementul-cheie asupra căruia insistă specialista: vizita la medic în timp util. Riscul amânării consultului medical este afectarea ireversibilă a vederii copiilor.

“Dacă un copil ajunge târziu la medic, la 3 sau la 5 ani, situația e mai complicată: ochiul mai leneș e la fel, e strabic și e nevoie de chirurgie. Ochelarii sau plasturele nu vor mai fi de ajuns. Totul depinde de complexitatea cazului. De exemplu, dacă un copil are hipermetropie, ne dăm seama că va face strabism la 3 ani sau mai devreme chiar. Așa că dacă punem ochelari la timp, copilul nu va mai avea strabism, nici ochi leneș. Astfel, diagnosticarea la timp este foarte importantă pentru orice problemă oculară la copii”.

La ora actuală, purtarea ochelarilor, a lentilelor de contact, patchingul (ocluzia temporară), intervențiile chirurgicale, anumite exerciții ortoptice sau implantarea cristalinului artificial în cazul cataractei sunt soluții care ameliorează și vindecă problemele de vedere. Ochelarii sunt tot mai ușori, lentilele tot mai performante și permit evitarea supracorecției cu dioptrii nepotrivite.

“Lucrurile au evoluat mult în ultimii 20 de ani. Sunt foarte ușori, iar diametrul lentilelor s-a micșorat mult ca să potrivească perfect copiilor. Zona periferică era foarte groasă, acum s-a subțiat, doar centrul lentilei este mai gros. Astfel, ochelarii sunt mult mai ușor de purtat pentru că materialele sunt mult mai ușoare. În plus, sunt adaptați mult mai ușor pentru diverse probleme: de exemplu, un copil cu strabism spre interior va purta lentile groase la mijloc, dacă strabismul este spre exterior, centrul lentilei trebuie să fie foarte subțire. Acest tip de lentile ajută ochii să revină în poziția normală”, afirmă dr. Mürüvvet Ayten Tüzünalp.

Însă pe cât de benefică este folosirea tehnologiei în depistarea și tratarea problemelor oculare, pe atât de nocivă este expunerea copiilor de la vârste foarte fragede la dispozitive cu ecrane luminoase precum telefonul sau tableta.

“Calitatea vederii este afectată, dar poate apărea și strabismul. Văd mulți copii cu strabism de la prea multă expunere la tablete sau telefoane și au nevoie de operație. Este foarte periculoasă această expunere la ecrane din primii ani de viață. Situația se agravează după pubertate, copiii nu se mai desprind de ecrane. Viciile de refracție sunt tot mai frecvente, miopia este tot mai gravă de când se folosesc ecranele pe scară largă. Se întâmplă ca, după ce copiii primesc cadou telefoane sau tablete, să vină la mine după câteva luni de utilizare cu strabism. Asta nu se întâmpla înainte de folosirea ecranelor și e nevoie să intervenim chirurgical”, avertizează medicul.

Astfel, sfatul expertului oftalmolog pediatru Mürüvvet Ayten Tüzünalp din cadrul Spitalului ACIBADEM Altunizade este ca cei mici să nu fie deloc expuși la telefoane sau tablete înaintea vârstei de 3 ani. După această vârstă, e permisă o oră pe zi, dar în reprize de 20 de minute cu pauză. După 6 ani, copiii ar putea sta două ore. Însă recomandarea este ca părinții să-i ține departe pe copii de tablete și telefoane cât pot de mult. Este singura măsură eficace de protejare a vederii lor în această eră a tehnologiei.