Unul din patru cupluri din țările în curs de dezvoltare s-a dovedit a fi afectat de infertilitate, printr-o evaluare făcută publică de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Acesta este motivul pentru care OMS a numit infertilitatea o problemă globală de sănătate. Pentru cuplurile care încearcă din greu să devină părinți, numele profesorului Tayfun Bağıș, șeful Departamentului de reproducere asistată din Spitalul Altunizade ACIBADEM atrage imediat atenția și aduce speranță. Cu 16 ani de experiență în medicina reproductivă, profesorul Bağıș consideră că, de fapt, „multe cupluri nu știu să pună diagnosticul real”.

„Care este diagnosticul real? De exemplu, un cuplu vrea să aibă un copil. În prima lună, șansa este de aproape 20%. Deci, înseamnă că nu toate cuplurile rămân însărcinate atunci când vor. Dar când urmărim aceste cupluri, de exemplu, luăm 100 de cupluri și le urmăm 6 luni, vedem că aproape jumătate dintre ele rămân însărcinate. Nu înseamnă că în fiecare lună 20% dintre cupluri rămân însărcinate. În prima lună, șansa este de 20%, în luna a 6-a, este de 50%. Când urmăm aceste cupluri 1 an, după acel an, șansa de a avea un copil este de 85%. Dacă nu puteți prinde 85%, dacă nu sunteți în acest procentaj, înseamnă că aveți o problemă să rămâneți gravidă. Deci ne întrebăm de ce sunteți în celălalt procent. Diagnosticul de infertilitate nu este absența sarcinii în ciuda faptului că există relații sexuale regulate timp de 12 luni. Poate că ar trebui să clarificăm și ceea ce este actul sexual regulat. Atunci când un cuplu are relații sexuale de două ori pe săptămână, este un contact sexual regulat”, explică profesorul.

În ceea ce privește cauzele infertilității, 40% dintre acestea sunt legate de femei, 40% de bărbați și 20% legate de cuplu – aceste 20 de procente sunt, de asemenea, inexplicabile, o afecțiune diagnosticată ca infertilitate inexplicabilă.

„În ceea ce le privește pe femei, cea mai comună situație care nu permite o sarcină este atunci când trompele uterine sunt blocate. De fapt, acesta este motivul pentru care FIV a fost dezvoltat în primul rând. Alte femei au o problemă de ovulație, nu pot ovula și acesta este motivul infertilității lor. Unele femei au endometrioză. Și la unele femei, factorul de vârstă joacă cel mai important rol în infertilitate. Când ne uităm la partea bărbaților, avem următoarele cauze: numărul scăzut de spermatozoizi sau motilitatea sau alte probleme ale spermei”, spune prof. Dr.Tayfun Bağıș.

Într-o lume plină de teste de fertilitate care promit să dea toate răspunsurile, profesorul Bağıș recomandă doar trei teste de bază pentru a descoperi cauza exactă a problemei cuplului.

„În primul rând, ar trebui să știți dacă o femeie are ovulație sau nu. Pentru aceasta, puteți face un test de progesteron. În al doilea test, trebuie să analizați dacă trompele sunt deschise sau nu, aceasta se numește histerosalpingografie. Dacă sunt deschise și ovulația este evidentă, trebuie să verificați și spermatozoizii. Recomand ca aceste teste să fie făcute împreună”.

Medicina reproductivă oferă două soluții pentru un cuplu care nu poate concepe în mod natural un copil: inseminarea sau fertilizarea in vitro.

„Aceasta este o problemă controversată în medicină: care este mai bună? Deoarece mulți medici duc pacientele direct la FIV. O altă parte, ca și mine, le sfătuiește ca aproape trei inseminări sunt egale cu un FIV. Multe studii susțin această afirmație. Dar pentru a avea o inseminare, ar trebui să aveți infertilitate inexplicabilă sau doar infertilitate ușoară a factorului masculin, nu probleme grave de infertilitate masculină”, consideră dr. Bağıș.

La peste 40 de ani de la primul FIV, s-a estimat că 8 milioane de copii s-au născut în toată lumea folosind FIV și alte tehnici de reproducere asistată. Profesorul Tayfun Bağıș a efectuat în jur de 15.000 de cicluri FIV și a văzut domeniul evoluând.

„Când am început această meserie în 2003, exista un singur protocol pentru FIV. A fost un protocol lung, un proces lung, durează 4-5 săptămâni. În zilele noastre, aproape 96% sau poate mai multe dintre cicluri se fac folosind protocoale scurte – începem injecțiile și stimulăm ovarele doar cu câteva zile înainte de recoltarea ouălor, nu cu câteva săptămâni. De asemenea, la începutul carierei mele înghețam embrionii sau ouăle folosind metoda de congelare lentă. În ultimii 10 ani, s-a dezvoltat un nou sistem: vitrificarea. Prin vitrificare, nu este nevoie de mai mult de 10 minute pentru a îngheta embrioni sau spermatozoizi. Este foarte ușor și are mare succes. Când îi folosim, rata de succes este mai mare. Ne spunem că este ca materialul proaspăt sau chiar mai bun datorită vitrificării. În 2003, după procedura de extragere a ouălor, am introdus embrionii, oul fecundat, într-un fluid special. Numim aceste fluide „medii”. Sunt lichide foarte speciale și foarte costisitoare. Acum 16 ani exista un singur fel, poate două tipuri de mediu, dar acum sunt multe. Și un aspect foarte interesant – nu știm exact conținutul acestor medii, deoarece companiile nu dezvăluie ingredientele. Desigur, fiecare companie încearcă să-i convingă pe medici să își aleagă mediul, așa că ei spun adesea dacă utilizați mediul nostru rata de succes sarcinii va crește. Și chiar s-a întâmplat! Am văzut că, într-adevăr, rata de succes a sarcinii crește dramatic. De asemenea, acum folosim – nu pentru toți pacienții – EmbryoScope, un tip special de incubator care permite specialiștilor în infertilitate să monitorizeze permanent progresul ouălor fertilizate, fără să le scoată vreodată din incubatorul protejat. Aparatul face fotografii la fiecare zece minute și face film din aceste fotografii, astfel încât să apăsați butonul pecomputer și veți vedea progresul embrionului”.

Eșec recurent de implantare. Cuvinte atât de greu de auzit și de suportat pentru cuplurile care se străduiesc să conceapă un copil cu ajutorul medicinei de reproducere. Dar acest scenariu se întâmplă în procedurile FIV, iar medicii din întreaga lume încearcă să înțeleagă cum se întâmplă acest lucru și ce pot face pentru a preveni acest lucru. Printre acești experți se află prof. Dr. Tayfun Bağıș, celebru pentru munca sa asiduă în domeniul teoriei infertilității imunologice. O descriere foarte scurtă a acesteia ar fi că, în multe cazuri, consideră experții, corpul femeii respinge embrionul la fel cum pacientul transplantat nu acceptă noul organ.

„Acum, să vedem ce se întâmplă în timpul transferului de embrioni. Embrionul – o parte este oul femeii și o parte sperma. Sperma este dintr-un corp diferit. Vine de la o altă persoană, nu este de la fratele tău, ci de la soțul tău. Nu vii din aceeași familie. Când implantezi spermă, acesta devine un transplant semiallogenic cum îl numește medicina. După aceea, introducem embrionul în endometru. Corpul, dacă funcționează corect, practic ar trebui să-l arunce, ar trebui să-l respingă: acest lucru nu face parte din mine, voi ataca acest embrion. Ce se întâmplă? Nu știm exact, dar știm că unele sisteme acționează diferit în endometru și în restul corpului. Și poate există ceva de genul soldaților care observă toată mișcarea și, când văd inamicul, îl omoară, dar poate există și unele ajutoare – primii sunt foarte agresivi, iar ceilalți sunt mai puțin agresivi. În momentul implantării, celor mai puțin agresivi le crește numărul și agresivilor le scade. Așa acționează corpul. Deci, înainte de ovulație și după ovulație avem sisteme total diferite. Unele femei nu pot schimba acest sistem, nu pot face schimbarea”, declară expertul ACIBADEM.

La secția de reproducere asistată coordonată de profesorul Bağıș în ACIBADEM Altunizade, rata medie de succes pentru procedurile FIV este de 45%. Dar succesul este diferit pe grupe de vârstă.

„De exemplu, femeile mai tinere de 35 de ani au o rată de sarcină de aproape 70%. Dacă sunt mai tinere de 30 de ani, pot avea o rată de sarcină de 80%, dar 15-20% dintre ele vor avea un avort spontan. De obicei, spunem că dacă aveți mai puțin de 35 de ani, aveți șanse de 50% să aveți un copil”.

În fața a mii de cupluri din întreaga lume care caută un miracol, profesorul Tayfun Bağıș vede fiecare caz de infertilitate ca pe un puzzle. După interacțiunea cu sute de familii de români, poate spune și cu ce anume se diferențiază pacienții săi din țara noastră.

„Dau timp cuplurilor care îmi cer ajutorul. Încerc să înțeleg ce se întâmplă, să nu grăbesc lucrurile. Fiecare caz este diferit pentru mine. Este ca un puzzle. Îmi sunt tare dragi pacienții români. Și da, se diferențiază prin ceva – sunt pacienți care vin cu foarte multe analize la dosar, extrem de multe, investigații felurite și deseori nu neapărat necesare sau relevante. De pildă, foarte multe teste pentru trombofilii când acestea nu s-ar impune, îmi este greu să înțeleg de ce au fost efectuate și de ce au făcut cheltuiala”, remarcă specialistul.