de Ole Hansen, șef strategie mărfuri Saxo Bank

Petrolul brut Brent a atins ieri, înainte de reuniunea OPEC+ un maxim de patru luni cu o valoare de peste 70 USD/barilul, în timp ce țițeiul WTI se tranzacționează la cel mai înalt nivel din octombrie 2018 încoace. Condus de condițiile de piață înăsprite, OPEC+ menține producția strânsă și o respectă planul de recuperare a cererii globale, deoarece lansările de vaccinuri susțin o mobilitate crescută a populației. Recenta creștere a prețurilor a fost condusă de țițeiul WTI pe fondul stocurilor sezoniere scăzute de benzină din SUA înainte de așteptata vară și ținând cont de stocurile de țiței de la Cushing, centrul de livrare WTI, situate la o valoare cu aproximativ 17% sub ultimii cinci ani, în medie.

În timp ce recuperarea cererii globale de combustibil rămâne departe de a fi sincronizată din cauza îngrijorărilor legate de restricții mai strânse legate de Covid-19 în Asia, piața pare fericită pe termen scurt să se concentreze în primul rând asupra perspectivelor pozitive ale cererii din SUA și părți ale Europei.

De la OPEC+ nu se așteaptă o creștere a producției suplimentare dincolo de 0,8 milioane de barili/zi deja convenite pentru luna iulie, iar piața s-a bucurat de o evaluare foarte optimistă a Comitetului Tehnic Mixt (JTC) al grupurilor de lucru. Comitetul se așteaptă că o creștere a cererii globale până în decembrie de aproape 100 de milioane de barili pe zi ar putea declanșa o creștere zilnică cu un deficit de 2,3 milioane barili/zi.

Modul în care comitetul și producătorii non-OPEC răspund la creșterea deficitului va determina cât de mult poate crește țițeiul în lunile următoare. Fără nicio acțiune, prețul țițeiului Brent ar putea ajunge la 80 USD/b înainte de sfârșitul anului, dar, ca întotdeauna, o mulțime de evoluții ar putea modifica o astfel de prognoză. Cea mai importantă este perspectiva unor barili suplimentari de la OPEC+ sau Iran, în cazul în care se va ajunge la un acord nuclear și restricții Covid-19, în special în Asia.

De la ultima lor întâlnire, perspectiva creșterii producției non-OPEC+ a dispărut pentru companiile petroliere, multe fiind constrânse acum de investitorii de pe Wall Street să intre în lupta împotriva schimbărilor climatice, fără a se grăbi să crească producția pentru a urmări creșterea prețurilor. Până în prezent, chiar și forajele din Permian, prolificul bazin de șist din Texas, au demonstrat reținere, pentru a evita ciclurile de „boom-and-bust” din deceniul precedent.

Cu toate acestea, un astfel de pas ar ridica o altă provocare pe care OPEC+ trebuie să o abordeze. O perioadă prelungită de inacțiune – care să permită creșterea prețurilor petrolului – ar putea genera inflație care, prin costul mai ridicat al combustibilului, să devină și mai înrădăcinată și prelungită, în cele din urmă reducând creșterea profucției de țiței.