de Christopher Dembik, Saxo Bank

Rezumat: Economia Franței va fi mai rezistentă anul acesta față de restul eurozonei datorită puternicului aflux de credite și stimulente financiare. Cu toate acestea, țara încă nu profită pe deplin de dobânzile scăzute pentru a se orienta către segmente superioare și ne temem că vor apărea planuri de concedieri masive în industriile care sunt cel mai vulnerabile la contextul internațional.

În lunile următoare, economia Franței va continua să aibă o performanță mai bună față de restul zonei euro, mai ales față de Germania. Ne așteptăm ca creșterea să atingă 1,2% în 2019 versus 1,3% conform ultimei actualizări a Băncii Franței. Tendința pozitivă se datorează, în principal, următorilor patru factori: un puternic aflux de credite, o expunere internațională mai scăzută, stimulente fiscale și o mai bună încredere a gospodăriilor.

Creditarea rămâne un factor determinant cheie ce alimentează economia, la fel ca în anii trecuți. Media mobilă pe 3 luni a creșterii împrumuturilor bancare se apropie de vârful său post-criză, la 5,3% de la an la an în luna mai. Dacă ne uităm la afluxul de credite noi, care devansează economia cu 9-12 luni și este, deci, un indicator important al creșterii PIB, perspectiva este, de asemenea, bună. Pe baza modelului dezvoltat de noi, afluxul de credite noi a atins 1,32% din PIB în T1 2019, care este cu mult peste media din eurozonă, la 0,47%, și mai mare decât în Germania, unde se situa la 0,41%. După cum se poate vedea în graficul de mai jos, impulsul noilor credite este corelat în foarte mare măsură cu studiul comercial INSEE, care este, în sine, unul dintre cei mai fiabili indicatori principali ai PIB-ului Franței. (R^0,90). Studiul este bine orientat, evoluând pozitiv la 105,9 în T2 2019, confirmându-ne opinia pozitivă macroeconomică pentru economia franceză pe termen scurt și mediu.

Franța este mai puțin expusă decât Germania la tendința de creștere negativă a comerțului global, încetinirea din China și la criza creditelor din Turcia.

Stimulentele fiscale de aproape 10 miliarde de dolari, ca răspuns la protestele Vestelor Galbene, alături de reducerile de impozite de 5 miliarde, au crescut consumul. Deși unele au fost direcționate, așa cum se întâmplă de obicei în Franța, către economii preventive, acestea vor servi drept amortizor în 2020, atunci când deteriorarea preconizată a situației internaționale va avea un impact mai puternic asupra economiei franceze.

Gospodăriile sunt ușor mai încrezătoare în ceea ce privește viitorul. Pe baza celui mai recent sondaj INSEE legat de încrederea consumatorilor, din iunie, doar 16% dintre respondenți au declarat că le e teamă că riscă să intre în șomaj în următoarele doisprezece luni față de vârful atins în ianuarie trecut, de 32%.

Ideea este că Franța încă nu profită pe deplin de actualele dobânzi scăzute pentru a inova. Ne temem că, la nivel microeconomic, unele sectoare ar putea avea de suferit destul de mult în următoarele luni din cauza opreliștilor negative externe.

În ultimii ani, multe companii-mamă au împrumutat bani cu costuri mici pe piața financiară pentru a finanța filialele din străinătate ce nu beneficiau de asemenea condiții favorabile de finanțare, ceea ce explică, în mare, creșterea puternică a gradului de îndatorare brut al companiilor franceze (estimat la aproape 175% din PIB conform S&P Global Ratings). Cu toate acestea, această creștere a datoriei ascunde și o activitate tot mai amplă și mai intensă de fuziuni și achiziții care a dezavantajat investițiile în cercetare și inovație. Incapacitatea Franței de a se orienta către segmente superioare explică, de fapt, dificultățile pe care le are în dobândirea unei cote de piață în străinătate. Această strategie de fuziuni și achiziții ce prezintă riscuri ar putea chiar dăuna companiilor care nu sunt capabile să integreze în totalitate noile entități – ceea ce duce, după cum știm, la costuri mai mari pe termen scurt – înainte de apariția următoarei crize economice. În plus, în țara socialismului, acest lucru subliniază puterea tot mai mare a acționarilor asupra strategiei managementului superior și căutarea unor câștiguri mari pe termen scurt care au loc, deseori, în detrimentul unei strategii de investiții pe termen scurt.

Parțial legat de incapacitatea de adaptare a producției bunurilor la cele mai bune standarde internaționale, ne temem că unele sectoare industriale vor fi foarte vulnerabile la actualele riscuri de evoluție negativă ale creșterii globale. Feedback-ul pe care-l avem de la instituțiile de creditare principale ce finanțează proiecte industriale în Franța și de la oamenii de afaceri locali este că anumite sectoare industriale s-ar putea confrunta cu planuri de concedieri masive în lunile următoare dacă situația globală economică nu se îmbunătățește substanțial. Principala zonă de tensiuni se concentrează în jurul industriei auto și mai ales la nivelul distribuitorilor și furnizorilor de servicii. Dacă riscul se materializează, ne îndoim că guvernul va putea reacționa corespunzător și eficient. Istoricul guvernului francez în gestionarea planurilor de concedieri masive în industrie nu este foarte bun, iar lucrurile nu s-au schimbat cu adevărat în guvernul actual, mai ales din cauză că nu a putut până acum să oficializeze o politică industrială coerentă și solidă pentru țară. În final, capitalul politic scăzut al lui Macron de la criza Vestelor Galbene încoace va constitui o constrângere asupra acțiunilor guvernului, fie că e vorba de implementat noi reforme sau de a gestiona dificultăți economice.