Conform Organizației Mondiale a Sănătății, milioane de persoane din întreaga lume se confruntă cu dureri articulare la nivelul picioarelor, genunchii și gleznele fiind printre cele mai afectate. De la exces ponderal până la purtarea tocurilor, de la practicarea sportului fără echipament adecvat până la accidente la schi, toate pot deteriora calitatea ligamentelor, meniscului și cartilagiilor, fenomen însoțit frecvent de dureri.

“Excesul ponderal este extrem de periculos pentru sănătatea membrelor inferioare: gândiți-vă că atunci când mergem, fiecare genunchi, pe rând, preia greutatea corporală. La fel, se întâmplă când avem activități obișnuite, când urcăm scări, când ne așezăm pe scaun etc. Asta ca să nu mai vorbesc de activitățile sportive intense care suprasolicită și mai mult genunchii la persoanele care au kilograme în plus”, avertizează profesorul Alper Kaya, specialist în tratarea leziunilor sportive și în intervenții chirurgicale destinate genunchiului în cadrul ACIBADEM.

În aceste condiții, specialiști recomandă eliminarea excesului ponderal și practirea unor activități precum înotul sau mersul alert, pentru a evita îmbolnăvirea articulației genunchiului pe termen lung. O greșeală frecventă care poate leza membrele inferioare este practicarea sportului fără echipament adecvat.

“Trebuie să fim foarte atenți la alegerea echipamentului deoarece talpa pantofului este singura suprafață care atinge pământul. Fie că alergăm, fie că doar mergem, creierul își ia informația despre suprafața pe care suntem prin intermediul pantofilor. Noi diagnosticăm probleme la nivelul gleznei sau labei piciorului fie din cauza purtării unor echipamente neadecvate, fie a unor pantofi vechi. Pantofii trebuie schimbați după o anumită perioadă de purtare, iar în cei destinați activității sportive trebuie aleși în funcție de tipul de mișcare pe care o face persoana respectivă”, completează medicul ortoped Tekin Kerem Ülkü, specialist în chirurgia piciorului și traumatologie, care operează frecvent sportivi în cadrul ACIBADEM.

Medicii ortopezi sunt extrem de fermi și în ceea ce privește purtarea tocurilor, pe care o consideră un coșmar pentru picioare. Asta pentru că, în timp, poate produce deformări permanente la nivelul gleznei și labei piciorului.

“Nu e important doar timpul petrecut pe tocuri, contează și cât de des poartă o femeie pantofi cu toc. De exemplu, dacă o femeie stă pe tocuri zilnic, timp de o oră, în timp pot apărea probleme. De aceea, sfatul nostru pentru persoanele care preferă pantofii cu toc este să le poarte cât de puțin posibil. Dar și talpa plată a pantofilor sau a papucilor poate fi o problemă pentru că duce la creșterea presiunii în călcâi ceea ce poate provoca dureri, probleme ale gleznei și tendonului lui Achile”, afirmă medicul ortoped Tekin Kerem Ülkü.

O altă situație care periclitează capacitatea de mișcare o reprezintă accidentele sportive. Iar cele de sezon, la schi, sunt printre cele mai periculoase pentru genunchi.

“În practica mea, ajung pacieții tineri cu rupturi ale ligamentelor încrucișate ca urmare a accidentărilor sportive. În funcție de tipul de problemă, putem recomanda terapii de recuperare, medicamente antiinflamatoare, injecții și intervenții chirurgicale. Există pacienți tineri la care afectările meniscului nu se pot rezolvate prin fizioterapie sau alte tratamente așa că trebuie să intervenim chirurgical. În anii ’90, au început să se facă intervențiile artroscopice pentru leziunile meniscului. Acestea diferă de intervențiile deschise pentru că prin acestea, se îndepărtează doar porțiunea afectată a meniscului. În anii 2000, a început să fie luată în calcul repararea meniscului, iar eu, la ora actuală, în practica medicală, nu mai îndepărtez meniscurile, ci le repar, chiar și la persoanele de 50 de ani”, afirmă profesorul Alper Kaya.

Autotransplatul de celule cartilaginoase, injectarea cu plasmă (PRP) sau folosirea celulelor stem se numără printre tehnicile de vârf folosite de medicii ortopezi pentru a reda pacienților sănătatea articulațiilor. Însă succesul acestora depinde de fiecare situație în parte. Pe de altă parte însă, protezele și intervențiile chirurgicale au evoluat foarte mult, ceea ce permite medicilor să redea mobilitatea chiar și persoanelor mai în vârstă.

“Astăzi, folosim tehnici care presupun protezarea parțială a genunchiului, ceea ce înseamnă doar protezarea zonelor afectate. În urmă cu câțiva ani, repararea unui genunchi afectat presupunea îndepărtarea totală a cartilagiilor și ligamentelor din articulația genunchiului și inserarea protezei. Aceasta era o intervenție mult mai complicată, care nu putea respecta întru totul biomecanica genunchiului. Astăzi, se recurge cu succes la protezarea parțială, iar rezultatele sunt foarte bune. Practic, reușim să scoatem doar țesuturile afectate, să le protezăm și să păstrăm țesuturile sănătoase. Aceasta respectă mult mai mult biomecanica genunchiului, perioada de vindecare este mult redusă, iar confortul pacientului este mult sporit. Aș spune că, datorită progreselor făcute în privința materialelor cum sunt ceramica sau metalele speciale, durata de viață a unei proteze ajunge până la 20, 25 de ani, dacă este montată corect”, descrie performanțele actuale ale intervențiilor medicul Tekin Kerem Ülkü.

Monturile sunt o altă situație care provoacă disconfort. Iar medicii sfătuiesc pacienții să nu amâne prea mult intervenția, în speranța că ortezele sau dispozitivele de silicon vor rezolva problema monturilor. Acestea nu fac decât să amelioreze durerea.

“Una dintre prejudecățile legate de intervenția pentru hallus valgus (monturi) este că apar dureri postoperatorii, iar o alta susține că vindecarea durează mult. De aceea, unele persoane încearcă să o evite apelând la branțuri sau pantofi speciali care vin cu promisiunea rezolvării deformărilor, însă acest lucru nu se întâmplă niciodată. Ceea ce vreau să subliniez este că intervenția nu este atât de dureroasă, mai ales dacă se aplică o anestezie locală performantă. Și perioada de vindecare s-a redus datorită îmbunătățirii implanturilor ortopedice. Putem fixa foarte bine osul și nu mai punem piciorul în ghips. Acum 10 ani, după ce operam montul, puneam un ghips mare pentru a proteja oasele, dar astăzi, intervenția s-a simplificat foarte mult pentru pacient”, spune medicul Tekin Kerem Ülkü.

Cât privește suplimentele alimentare care ar putea menține sănătatea sistemului articular, medicii ortopezi menționează glucozamina și colagenul de tip 2 ca fiind utile. În privința dietei, rezultate bune dă un consumul optim de lactate între 10 și 30 de ani. După această vârstă, rezultate dă o dietă bogată în legume, fructele, grăsimi bune din pește și nuci, ulei de măsline și carne albă. Carnea roșie și lactatele trebuie consumate cu măsură.